Procedura de imbalsamare

Procedura de imbalsamare

Ce este imbalsamarea?

Pe scurt, imbalsamarea reprezinta procedura de conservare a unui cadavru de om sau animal. Scopul este oprirea procesului natural de descompunere determinat de actiunea bacteriilor, proces care incepe la cateva ore dupa deces. Chiar daca nu este posibila oprirea completa a procesului de descompunere, acesta va fi incetinit considerabil. In principiu trebuie atinse 3 obiective: pastrarea infatisarii, prevenirea putrefactiei si apararea de insecte.

Originea obiceiului de imbalsamare

masca funerara egipteana

Asa cum ne arata istoria, obiceiul imbalsamamrii isi are originile in Egipt, dar a fost practicat in antichitate si de asirieni, sciti si persi. Se pare ca egiptenii au inceput sa practice obiceiul imbalsamarii in urma descoperirii unor corpuri perfect conservate in nisipul desertului (nisipul uscat a ferit corpul de actiunea aerului si a umezelii, impiedicand astfel descompunerea naturala). Alti istorici sunt de parere ca descoperirea efectului natronului (carbonat de sodiu) asupra conservarii corpurilor a determinat startul imbalsamarii ca obicei.

Imbalsamarea mortilor la egipteni avea si profunde motivatii religioase: corpul urma sa fie folosit pentru eternitate, dupa readucerea la viata, de aceea era practicata la scara larga si i se acorda o importanata deosebita. Surprinzator este faptul ca nu exista nici o consemnare scrisa despre cum decurgea procesul de imbalsamare, exceptand scrierile lui Herodot. Rezultatele obtinute dupa repetarea procedurii descrise de Herodot nu au fost apropiate de cele ale egiptenilor, procedura egipteana de imbalsamare ramanand o necunoscuta si in ziua de azi.

Crestinismul si imbalsamarea

Nici in Noul Testament, nici in Vechiul testament nu sunt mentiuni referitoare la interzicerea in mod expres a imbalsamarii. De fapt singura mentiune despre imbalsamare este cea a lui Iacov, dar nu este o mentiune dezaprobatoare. Evreii din antichitate nu practicau obiceiul imbalsamarii sau nu pentru perioade indelungate ca egiptenii, concluzie rezultata in urma analizei mormintelor din Palestina. Aceasta concluzie este sustinuta si de temerile exprimate de sora lui Lazar atunci cand Iisus a cerut inlaturarea pietrei de mormant.

Omul este cladit din tarana si la moartea lui se va intoarce in tarana, de aceea imbalsmarea nu face decat sa amane putin momentul. Deci, in ceea ce priveste dogma crestina, imbalsamarea nu este interzisa si nu trebuie privita cu ingrijorare obligatia legala de imbalsamare sau dorinta membrilor familiei de a efectua aceasta procedura ce va permite trecerea unui timp putin mai mare intre deces si inmormantare. Acest ragaz astfel obtinut poate fi folosit de rude sau prieteni aflati la distanta mare sa poata ajunge si sa-si ia ramas bun de la persoana decedata.

Procedeul antic egiptean de imbalsamare

Procedeul de imbalsamare in Egiptul Antic depindea de pozitia sociala si economica a persoanei decedate. Procedeul de imbalsamare era format din urmatoarele etape:

  • extragerea creierului prin nari, cu ajutorul unor instrumente specifice;
  • tratarea craniului cu diverse substante;
  • extragerea organelor interne, cu exceptia inimii si rinichilor; pentru aceasta etapa era necesara efectuarea unei incizii in corp, fapt considerat un pacat. Dar, pentru ca totusi trebuia facuta, egiptenii alegeau o persoana – taietorul, care fugea imediat ce facea incizia deoarece era blestemat si lovit cu pietre pentru „crima” sa.
  • cavitatea abdominala era golita, apoi spalata si umpluta cu smirna macinata, scortisoara si alte mirodenii, exceptand tamaia si apoi era cusuta;
  • timp de 70 de zile corpul era pus sa se usuce intr-o baie de natron
  • corpul era spalat si infasurat in panza de in impregnata cu rasina sau alta substanta adeziva, dupa care era depus intr-un sarcofag de lemn, obligatoriu de forma corpului.

Procedeul de imbalsamare in prezent

In zilele noastre imbalsamarea dureaza doar cateva ore (fata de minim 70 de zile in Egiptul Antic) si se desfasoara astfel:

  • spalarea corpului cu o solutie dezinfectanta;
  • pozitionarea membrelor pentru atenuarea efectului rigor mortis
  • sangele este scurs din corp prin artere si vene care apoi sunt umplute cu solutia de imbalsamare, o combinatie de formaldehida, metanol, etanol, fenol si vopsea pentru simularea culorii pielii;
  • pentru imbalsamarea cavitatii abdominale se executa o mica incizie in apropierea buricului si apoi, cu ajutorul unui instrument de drenaj, organele interne sunt golite de continutul gazos si lichid; ulterior este pompata substanta de imbalsamare, iar dupa aceea se inchide incizia prin coasere.

Dupa finalizarea imbalsamarii, corpul decedatului este pregatit pentru cosmetica mortuara. Toate aceste servicii sunt efectuate cu profesionalism de personalul firmei de servicii funerare Condolio, putand fi achizitionate separat sau in cadrul pachetelor funerare.

Shares