Meniu Închide

Semnificatia doliului sau cum mergem mai departe dupa un deces

Pierderea unei fiinte dragi este o experienta pe pe cat de dureroasa pe atat de inevitabila. Ne face sa ne simtim neputinciosi fata de noi, fata de rudele si prietenii nostri pentru ca nu exista niciodata o explicatie sau un motiv pentru care se intampla.

Ce influenteaza durerea resimtita?

In general moartea este asociata cu persoanele batrane, care „si-au trait viata”, situatie in care gradul de acceptare a destinului inevitabil este mai mare. In contrast, cazurile in care aceasta survine prematur si schimba pentru totdeauna oamenii afectati (spre exemplu cazul decesului unui copil este devastator pentru parintii acestuia, eveniment ce ii marcheaza definitiv prin pierderea rolurilor parentale). Pierderea parintilor este resimtita puternic si de catre persoanele adulte, aceasta fiind asociata cu pierderea „liniei de aparare” (parintii ne-au ocrotit intotdeauna, chiar si dupa ce am devenit adulti, nu-i asa?). Practic simtim o vulnerabilitate pe care nu am mai simtit-o niciodata. O importanta deosebita o are si locul in care a decedat persoane respectiva, decesul la domiciliu accentueaza suferinta, spre deosebire de decesul in spital ori alt loc. Reintoarcerea acasa forteaza retrairea momentului mortii.

Cum se exprima aceasta durere?

Manifestarea durerii cauzate de pierderea cuiva drag are mai multe forme: nu se mai fac modificari in camera care a apartinut persoanei disparute dintre noi ori chiar a intregii case sau incarca respectiva camera cu fotografii, aprind candele si lumanari, creand adevarate altare.

La extrema cealalta sunt persoanele care nu mai suporta sa revada locurile in care au trait impreuna cu persoana decedata si ori modifica substantial locuinta, ori aleg sa se mute definitiv in alta, in incercarea de a scapa de lucrurile ce le readuc aminte in mod constant de pierderea suferita.

Un caz particular este reprezentat de decesele survenite in urma sinuciderilor, cand apare un puternic sentiment de vina pentru gestul extrem sau arunca vina asupra celorlalti pentru tragedie.

Cum trecem peste durere?

Durerea si suferinta resimtite sunt cu atat mai mari cu cat am iubit mai mult persoana disparuta. In realitate nu trecem niciodata peste aceasta pierdere, ci doar o acceptam si o facem sa devina parte din noi, o purtam tot timpul, ne redefineste, ne remodeleaza.

Cazul in care decesul este urmare a unei boli incurabile ne permite sa acceptam situatia, ne da ragaz sa punem anumite lucruri in ordine. Nu inseamna ca este mai putin dureros, ci doar ca nu apare in mod neasteptat, nu mai exista socul initial. Avem ocazia sa primim ultimele sfaturi, putem face promisiuni de a continua activitatile incepute impreuna.

Ritualurile religioase reprezinta unul din modurile de a pune capat relatiei cu persoana decedata prin toate momentele sale: bocet, jelit, priveghi, cortegiul funerar, inmormntarea, purtarea hainelor de culoare inchisa, purtarea barbii la barbati. Toate aceste etape permit exprimarea fizica a durerii resimtite, eliberarea emotiilor (mai ales prin bocet si jelit) care altfel s-ar acumula si ar putea avea efecte nedorite asupra starii psihice.

In manualele de specialitate sunt prezentate mai multe etape prin care trece o persoana ca urmare a decesului cuiva apropiat: soc si negare, furie (impulsuri de razbunare), acceptarea realitatii si redresarea. O persoana indoliata poate fi considerata ca traversand un episod depresiv doar daca mai prezinta simptome la mai mult de doua luni de la pierderea suferita.


Doliul reprezinta un mod de a incheia relatia cu persoana decedata si de a continua viata, iar „evitarea” acestuia nu face decat sa ne duca intr-o stare de agonie continua, incarcata de regrete. Aceasta poate deveni o tulburare depresiva majora. Amanarea acceptarii situatiei si incheierii relatiei poate duce uneori si la abuzuri de diferite substante – alcool, droguri, medicamente ori combinatii ale acestora, situatie care poate deteriora si sanatatea fizica.

Publicat în Articole