Powered by ZigaForm version 3.8.4

Servicii funerare complete

NON STOP

0728 003 002

0727 850 017

De ce ar trebui sa participe si copiii la inmormantare?

De ce ar trebui sa participe si copiii la inmormantare?

In mod natural, parintele are tendinta de a-si proteja copilul, chiar si in fata realitatilor crude ale vietii. Dar cu cat permitem mai devreme sa participe si copiii la inmormantare, inclusiv la priveghi, cu atat acestia vor accepta faptul ca moartea face parte din ciclul vietii. Altfel, acestia ar putea umple golul de informatii folosindu-si bogata imaginatie, specifica varstei, iar rezultatul nu este intotdeauna bun. Sau pot deveni confuzi si chiar speriati atunci cand isi vor vedea parintii sau rudele apropiate plangand, tipand, urland. Si isi vor pune o multime de intrebari – celebrul „de ce …”. Copiii remarca durerea din cuvintele, gesturile si faptele noastre chiar daca nu inteleg cauza sau complexitatea emotiilor pierderii unei persoane apropiate.

Daca nu le spuneti nimic, imaginatia lor va umple golul de informatii

Atunci cand sunt mici, le putem arata copiilor in natura ciclul vietii. Astfel ei vor intelege ca fiecare fiinta se naste, traieste si apoi moare si ca nu este nimic nelalocul lui sau ciudat in asta. Cunoasteti foarte bine spiritul de observatie al copiilor, dar si dificultatile acestora in a-si exprima sentimentele si gandurile. Din aceste motive este cel mai potrivit sa le vorbiti dvs. despre acest subiect si nu sa-i lasati pe ei sa-si imagineze lucruri. Da, trebuie sa renuntati la spiritul protectiv si sa va abtineti de la expresia „iti spun eu cand vei fi mai mare„. Pentru ca este mai potrivit sa le spuneti ca cel disparut va ramane intotdeauna in inima noastra, chiar daca nu mai este fizic printre noi. Copiii trebuie incurajati sa vorbeasca despre sentimentele lor, chiar si despre subiecte mai dificile ca un deces.

Cum le explici ca o persoana „nu mai este”?

Inca nu sunteti siguri daca ar trebui sa permiteti unui copil de 5-6 ani sa asiste la inmormantarea unei rude apropiate? Se pare ca nu exista o varsta „optima” pentru ca un copil sa participe la astfel de evenimente, insa cu cat mai devreme cu atat mai bine. Copiii pot invata, prin observarea adultilor, despre emotii si descarcarea de ele intr-o maniera sanatoasa (cum este plansul). La un moment dat copilul va realiza ca si el poate muri intr-o zi (ceea ce este o concluzie normala ca urmare a observatiei atente). Nu este nevoie sa reactionati exagerat sau sa il mintiti pentru a-l linisti, deoarece copiilor nu le este frica daca nici adultilor nu le este frica. Trebuie sa le explicati ca este in regula daca se simt tristi sau daca le este frica. Trebuie incurajati sa isi exprime sentimentele, deoarece copiii au mari dificultati in a-si exprima trairile.

Pentru a-i ajuta sa depaseasca momentul mortii cuiva drag puteti face impreuna diverse activitati care sa va aminteasca amandurora de persoana disparuta. Acestea pot fi colaje foto sau lucruri pe care obisnuiati sa le faceti impreuna cu persoana disparuta. Pe parcursul activitatilor le puteti explica faptul ca spiritul lor este inca viu. In aceasta atmosfera relaxata ii puteti asigura ca cei disparuti nu vor pieri definitiv pentru ca ii pastram in gandurile si inima noastra.

Decizia va apartine, dar si consecintele

Daca sa participe sau nu copiii la inmormantare este decizia exclusiva a parintilor. Trebuie retinut ca este mai bine sa afle de la dvs. decat din alte surse sau sa-si rapunda intrebarilor folosind imaginatia. De asemenea, nu exista varsta „potrivita” pentru a afla despre moarte, despre inmormantare pentru ca moasrtea nu asteapta sa crestem, vine pe neasteptate. Practic cu cat mai devreme cu atat mai bine pentru dezvoltarea emotionala corecta a lor. Chiar daca nu vor intelege totul in intreaga sa complexitate, cel putin vor avea informatiile din locul potrivit – parintii. Plus ca o data deschisa discutia se poate reveni asupra ei mai tarziu pentru a-i aduce completari. Spre deosebire de inchiderea brusca a subiectului „esti prea mic, iti spun alta data, cand vei fi mai mare”.